te văd
eşti asterixul de deasupra lunii
o ultimă umbră
din grădina cu amintiri
şi mă-ntreb de ce mă dor urmele tale
rană deschisă într-o floare de mac
e-atât de târziu
încât lumea-ntreagă se reduce
la o şoaptă
privind spre tine
mă revărs în furtună
jucându-mă cu ravagiile unei iubiri
doar ca să te pot privi printr-un nor
o iluzie optică
din grădina cu amintiri
