sărută-mi palmele și abține-te să mori
sunt vremuri grele, iubire,
mi-am întors pe dos sufletul și-mi trăiesc viața pe apucate
ca un partipris cu Dumnezeu
mi-au înverzit gândurile
castingul unui cer îmbrăcat în ploaie
îmi îneacă puii de vrabie din colțul luminii.
e tot mai greu să te găsesc acasă
nu mă asculți când mă întorc să-ți scriu
singurul poem fără picioare, dar cu mâinile lungi
atât de lungi încât au înghețat tăcerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu