born in Hiroshima
nu mă iubi,
căci m-am născut în Hiroshima
şi port în mine sfârşitul,
singurul ţărm pe care-l cunosc.
nu mă iubi,
pentru că-ţi voi purta ghinion,
ca un talisman ai răului
sau o pisică neagră,
fă trei paşi înapoi
când mă vezi.
ştiu că te atrag
exploziile din vitrina cu iluzii
sau schimburile de focuri
de pe canapea.
dar m-am născut în Hiroshima,
în caruselul cu demoni
şi-aştept să îmblânzeşti moartea
pentru mine.
Frumos spus Bianca!
RăspundețiȘtergeremersi Sorin..
RăspundețiȘtergereFrumos poem...mi-a dat de gandit...Hiroshima e un loc tatuat cu durere, iar moartea nu poate fi imblanzita decat de exploziile de viata...
RăspundețiȘtergere