vineri, 9 iulie 2010

Culegătorul de iluzii


m-ai ademenit cu un alint
şi am ajuns să mă molipsesc de tine
şi să număr chibrituri
în loc de secunde
până la următoarea fotografie cu noi
şi-n lipsa ta ţeseam ca Penelopa
o imensă pânză de dragoste
a unui păianjen pustnic
ce-şi încrusta singurătatea
pe pereţii sufletului tău

şi-ţi cunoşteam fiecare bătaie în uşă
şi fiecare urmă pe zăpadă
când veneai să-mi culegi trecutul
din gropile din cearşaf
cu plasa pentru fluturi

2 comentarii:

  1. Frumos poemul, Bianca, mă bucur să te recitesc. Te rog să îmi trimiţi şi mie adresa ta de mail, eu şi Geanina dorim să te invităm într-un proiect literar care îşi propune să adune într-un volum poezie şi proză scurtă. Seară bună.

    RăspundețiȘtergere