Bianca C. DAN

Atât de mult praf, pentru atât de puține cuvinte

2011-10-05T04:12:00.000-07:00

Trebuie să mă opresc,
dau cu aspiratorul când se face târziu
-prea mult praf și prea puține cuvinte
Te rănesc de două ori pe zi,
și mi-e sete,
mi-e atât de sete încât
aș bea otravă
doar să te văd că respiri,
să-ți trasez liniile din palmă
ca atunci când iubești
și pe inimă ți se-așază praful.

Până azi,
nu scriam cuvântul iubire,
acum îl scriu pe pereții cerului,
pe urmele de pași dintre anotimpuri,
pe oasele sfinților, când mă rog să nu obosesc de atâtea păcate,
te las să-ți lipești buzele
de fiecare cruce crescută în mine.

Ploile din ochii tăi

2011-09-20T01:54:00.000-07:00

e timpul să plec
las apa să curgă
fereastra deschisă
şi patul răvăşit

e timpul să-mi acopăr
inima cu umbrarul
uitării
ca şi cum niciodată
n-aş fi purtat semnele
săgeţii

nu încerca să mă cauţi
sunt acolo
am fost dintotdeauna
stau în faţa oglinzii
si-mi piaptăn tristeţea

şoptesc un descântec de iubire
desenand conturul
ploilor din ochii tăi

îmi stă deasupra un cer hemofilic

2011-09-14T02:03:00.000-07:00

involuntar
îmi deschid palmele
ca un indian cherokee
în plin extaz
bolborosind apăsat
descântece de iarbă
anestezie totală
inimi zvâcnind tot mai încet
o muzică ambientală
îmi strivește neuronii
mă încălzesc la ultima stea căzută
strângând la piept găuri negre
e tot ce-a mai rămas de iubit

"Transplant de iubire" se lanseaza la Deva!

2011-09-04T13:53:00.000-07:00

Adio, Toby...

2011-07-29T05:18:00.000-07:00

Astazi s-a stins Toby. E o zi extrem de trista, si parca nici cuvintele nu se scriu prea usor. Nu credeam ca va fi atat de greu, e ca si cum ai pierde un membru al familiei, parca se rupe ceva definitiv. O sa-mi amintesc mereu veselia cu care ma astepta sa vin acasa, chiar daca in ultima vreme boala si-a pus amprenta pe trupusorul lui. Am facut atat de multe lucruri impreuna, atatea amintiri, atatea momente frumoase, pentru care am sa-i multumesc.

Nu o sa te uit niciodata, catelul meu drag, sper ca acolo unde esti sa nu mai suferi.

Volumul Transplant de iubire, poate fi comandat la adresa de mail biancadan83@gmail.com, pret 10 lei

2011-07-22T01:19:00.000-07:00

Transplant de iubire, varianta electronică

2011-07-17T00:38:00.001-07:00

http://www.scribd.com/doc/60004314/Transplant-de-Iubire

Eu știu

2011-07-01T11:34:00.000-07:00

mi-ai spus: pe mine mă cauți

eu sunt străinul

care se cațără pe gândurile tale

ca un păianjen pustnic

verbul a fi

răpus de o singură lacrimă

gara

spre care te îndrepți prin furtună

izbindu-te de ziduri

eu știu cine ești

un poem cu susul în jos

pe care-l citește doar Dumnezeu

Șoapte

2011-05-17T03:46:00.000-07:00

E atât de târziu și sferele survolează ultimele piscuri îmbătrânite de singurătate. Un zornăit de lanțuri străpunge liniștea, care cu greu se așezase între gândurile noastre, lăsând în urmă dâre de praf și munți de necuvinte. Urmele pașilor tăi străjuiau nisipul scurs în furtuni solare, ca un temnicer neconvențional, la stânga și la dreapta apusului. Privesc printre gene, fără să caut, fără să cer, clipa care tocmai a plecat pentru totdeauna, nelăsând între noi decât umbra caraghioasă a întunericului, poate vreun poem nescris, sau cicatricile din războiul dus cu noi înșine. Nu-mi aduc aminte sărutul tău. Era atâta zăpadă, încât avalanșele au îngustat toate căutările și haite de lupi îmi jupoaie sufletul la nesfârșit, focul e undeva departe, într-o altă dimensiune, destrămându-se într-o singură lacrimă, ca un sacrilegiu. Mă privesc în oglindă și închid ochii. Gândurile mi se sting într-o hiperbolă a căderii, până mă transform în cenușă, și vântul deschide fereastra larg, împrăștiindu-mă în brațele primitoare ale nopții. Îți aud vocea, ca o șoaptă, mi se pare mie, sau spui că mă iubești?

Aparitia volumului de poezie Transplant de iubire, de Bianca C. Dan

2011-05-11T01:21:00.000-07:00

”Volumul de poezie „TRANSPLANT DE IUBIRE” al poetei Bianca C. Dan produce o neaşteptată uimire revelaţiei asupra posibilităţii semantice a cuvântului. Dacă procesul firesc al poeziei lirice merge din afară înăuntru, până la exploatarea subconştientului, vedem aici, paradoxal, o învăluire a exteriorului de către interior. Construcţia e ca o crisalidă întoarsă pe dos, unde interiorul devine exterior şi invers. Nu subiectul determină faţetele obiectului, ci obiectul dă contur spiritului subiectiv.”-ION KAMLA

”Căutările interioare sunt cu insistenţă abordate ca o religie, dusă spre perfecţiune... în care geniul creator caută cuvântul: ”Mai presus de toate e cuvântul,/ce taie în carne vie,/silenţios ca un fluture,/acuzaţii nefondate îmi zgârie timpanele/aşteptând răspunsuri de sticlă” (Mai presus de toate e cuvântul).
Imaginile ireale, venite dintr-o lume imaginară, grotescă, sunt persiflate, ironizate, iar în jocul cu moartea şi viaţa, divinul stă cu poeta la masă, la un ceai... ” Neantul este ultima frontieră, într-o cursă contracronometru, de unde salvarea vine tot prin cuvânt, o lume în care autoarea se refugiază, aruncându-se în lupta cu propriii demoni, cu reveniri şi căderi, dar urmându-şi calea predestinată, cea a poeziei...
PETRU FĂGĂRAȘ

Ne-ntoarcem acasă...

2011-04-13T01:45:00.000-07:00

Grăbește-te,
Au obosit vrăbiile
Mașina timpului înghite păpuși
Copacii s-au uscat mai devreme
Cu un anotimp.

Ne-ntoarcem acasă
Leagănul scârțâie în vânt
Amprente de copii pe sticlă
Ascultă cum plâng înghițitorii de flăcări!

Bolnavi de întuneric,
Ne iubim între două coșmaruri
Ca niște fluturi
Într-o ploaie de stele.

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA” EDIŢIA a – XXXI – a 6 – 8 MAI 2011

2011-02-23T13:32:00.000-08:00

CENTRUL CULTURAL „LUCIAN BLAGA”SEBEŞ
B-dul Lucian Blaga; Nr. 45;
Cod 515800; Jud. Alba;
Tel : 0258/ 732939; Fax: 0258 / 732844
E-mail: cclb_sebes@yahoo.com

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA”

EDIŢIA a – XXXI – a
6 – 8 MAI 2011

În contextul Festivalului se organizează următoarele concursuri naţionale (devenite tradiţionale):

1. CONCURSUL DE CREAŢIE LITERARĂ - deschis tuturor creatorilor, membri sau nemembri ai uniunilor de creaţie, elevilor şi studenţilor din ţară. Poeziile şi eseurile (maxim 10) trimise la concurs, vor fi dactilografiate la două rânduri şi vor purta un motto, acelaşi cu cel de pe plicul ce conţine datele biografice ale autorului.

2. CONCURSUL DE ARTĂ PLASTICĂ ŞI EX-LIBRIS – se adresează tuturor artiştilor plastici, membri sau nemembri UAP, elevilor şi studenţilor din ţară.
Dimensiunile lucrărilor, şi ne referim în primul rând la realizarea unor portrete Lucian Blaga, rămân la aprecierea fiecărui creator şi vor fi circumscrise, în mod special, lirismului şi mitologiei blagiene.

Lucrările concursurilor vor fi trimise pe adresa:
Centrul Cultural „Lucian Blaga”, cod poştal 515800, B-dul Lucian Blaga, nr.45, Sebeş, jud. Alba până la data de 21 aprilie 2011, data poştei, însoţite de fişa personală a creatorului.
Juriile celor două concursuri vor fi formate din istorici, critici literari şi, de artă, specialişti, reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare şi vor acorda premii în bani, dar şi ale revistelor şi societăţilor literare, ale unor Edituri, rezervându-şi dreptul de a acorda sau nu unele premii.

Menţionăm că lucrările premiate vor apărea în revista „Paşii Profetului” sau „Caietele Blaga”, iar după jurizare materialele vor rămâne în patrimoniul festivalului.

Comisia de organizare

He loves me, he loves me not

2011-02-14T02:00:00.000-08:00

treceam galopând,
uneori ne-ntorceam
să ne privim umbra

pletele sălciilor
pieptănau adieri
nimeni nu trecuse dincolo
când rănile noastre s-au regăsit

era timpul să uităm
vina de-a ne fi născut
însinguraţi

mă-ngropi în durerea ta
ca şi cum ai trage cortina
la sfârşit de show
gânduri transformate în petale
-he loves me, he loves me not

erai al nimănui
emigrând printre poemele mele
gândurile, tristeţea mea
-în camera pustie,
doi copii îmbrăţişau copacii.

Legitimă apărare

2011-02-08T02:01:00.000-08:00

astăzi,
e o altă linişte,
parcă plouă de-o veşnicie,
şi mi-e imposibil să-mi amintesc să mor
când viaţa nu-mi dă instrucţiuni
de utilizare.

întunericul mă ascunde
când iubesc în legitimă apărare,
în braţele oricui va rupe tăcerea.

born in hiroshima.avi

2011-01-24T04:58:00.000-08:00

Iubirea venea şuierând

2011-01-11T01:59:00.000-08:00

Viaţa e o gară,
din care intră şi ies,
bărbaţi şi femei cu haine rupte
aşteptând trenuri întârziate,
ascuţindu-şi cuţitele,
încă o primăvară,
în care marfarele vin
încărcate cu vise.
Astăzi suntem oase,
pe care se scurge încet
sângele apusului.

O ploaie rece
aspira infinitul
şi palmele tale mă dureau
împrejurul lacrimilor,
mai rămân copacii din noi
însetaţi de zefir,
şi iubirea care venea şuierând
ca o locomotivă cu aburi.

Dincolo de tăcere

2011-01-07T01:40:00.000-08:00

vom face dragoste cu hainele pe noi
şi luminile aprinse
doar aroma de marţipan,
a deşertului
ne va scutura de tristeţe.

sărutul tău,
tatuaj din sârmă ghimpată,
se va întoarce să-mi culeagă rugina
de pe degete.

cutia poştală e plină de cenuşă
şi nu mai am timp să iubesc
urma sângelui tău pe zăpadă.

Ninge pentru tine

2010-12-17T11:53:00.000-08:00

şi ninge ca un cântec tainic
mai străveziu ca nemurirea
în brad am agăţat aseară,
o fundă roşie-iubirea

e alb şi gândul mi se duce
ca o vioară peste lacuri
vâslind în taină şi lumină
purtat de veacuri

mi-e timpul desfrunzit de aripi
târziul iernilor m-ajunge
în palma sorţii sunt regină
a lacrimilor nibelunge.

te las cu fluturii departe
între amurg şi amintire
îngrop în stoluri abisale
eternu-ţi papion de mire

m-arunc cu tine în prăpăstii
de maluri scufundate-n mare
un fulg vremelnic să vegheze
a mea cărare

şi ninge lin, fără cuvinte
dormind, mi te-a furat privirea
în brad am agăţat aseară
o fundă roşie-iubirea

Chemarea focului

2010-12-06T01:57:00.000-08:00

Fulgi de întuneric

2010-11-05T03:22:00.000-07:00

ningea prea tare
sau poate gândurile mele scuturau copacii?
nimeni nu vedea prin noi necuvintele
proscrişi ai unui zeu al tăcerii,
masca era pusă peste fiecare anotimp
şi ne iubeam rugându-ne să nu ne doară liniştea,
atâta linişte.

parfumul tău străjuia emisferele
în oglinda-n care ne odihneam privirea
albă ca zăpada muşcase din măr
o bucată de întuneric.

Spaţii speciale

2010-10-15T03:10:00.000-07:00

m-am mutat de curând în inima ta
şi trăiesc acolo ca-ntr-un spital,
cu încăperi pictate în roşu.
şi nu am altă îndeletnicire,
decât să descopăr noi cămăruţe
în care mă aşteaptă câte-o transfuzie
şi mai sunt spaţiile speciale
unde ne pansăm rănile reciproc,
şi un loc în care ne vindecăm
de golul rămas după durere.

îmi plăcea copacul acela,
sub care-am îngropat îngeri
şi-a plouat mult, până să ne crească alte aripi
iar zilele care-au nins peste noi
ne-au transformat în oameni de cenuşă..

born in Hiroshima

2010-09-25T12:23:00.000-07:00

nu mă iubi,
căci m-am născut în Hiroshima
şi port în mine sfârşitul,
singurul ţărm pe care-l cunosc.

nu mă iubi,
pentru că-ţi voi purta ghinion,
ca un talisman ai răului
sau o pisică neagră,
fă trei paşi înapoi
când mă vezi.

ştiu că te atrag
exploziile din vitrina cu iluzii
sau schimburile de focuri
de pe canapea.

dar m-am născut în Hiroshima,
în caruselul cu demoni
şi-aştept să îmblânzeşti moartea
pentru mine.

Grădina cu amintiri

2010-07-15T04:46:00.000-07:00

te văd
eşti asterixul de deasupra lunii
o ultimă umbră
din grădina cu amintiri
şi mă-ntreb de ce mă dor urmele tale
rană deschisă într-o floare de mac
e-atât de târziu
încât lumea-ntreagă se reduce
la o şoaptă
privind spre tine
mă revărs în furtună
jucându-mă cu ravagiile unei iubiri
doar ca să te pot privi printr-un nor
o iluzie optică
din grădina cu amintiri

Culegătorul de iluzii

2010-07-09T13:57:00.000-07:00

m-ai ademenit cu un alint
şi am ajuns să mă molipsesc de tine
şi să număr chibrituri
în loc de secunde
până la următoarea fotografie cu noi
şi-n lipsa ta ţeseam ca Penelopa
o imensă pânză de dragoste
a unui păianjen pustnic
ce-şi încrusta singurătatea
pe pereţii sufletului tău

şi-ţi cunoşteam fiecare bătaie în uşă
şi fiecare urmă pe zăpadă
când veneai să-mi culegi trecutul
din gropile din cearşaf
cu plasa pentru fluturi

Aleasa nopţii

2010-05-31T01:18:00.000-07:00

Tu nu eşti singur
Sunt aici
Voi fi mereu cu tine
Fără să ştii
eu te veghez
În noaptea care vine

Voi fi acolo
Mai mereu
De mână te voi ţine
Când plângi
O lacrimă voi fi
În noaptea care vine

Nu voi pleca
Pe nicăieri
Cu tine voi rămâne
Aprinde-o flacără pe cer
În noaptea care vine

O floare albă
De cais
În inimă voi ţine
Ca să mă chemi din nou în vis
În noaptea care vine

O grea tăcere
De mormânt
Se lasă peste fire
Dar voi avea un singur gând
În noaptea care vine

O voce caldă
Un surâs
O palidă mireasă
O lună albă tremurând
A nopţilor aleasă

Grotesque

2010-05-12T03:51:00.000-07:00

te-am visat într-o statie de autobuz
râdeai şi dâre de sânge
se-amestecau cu hohotele
tremurând din când în când,
în spasme grosolane
îmbiai trecătorii cu pâine

timpul se scurgea ca o alifie râncedă
iar eu aşteptam cu mâinile încrucişate
apocalipsa,
chiar dacă sângele îmi fierbea ca smoala
în cazanul cu ierburi de vrăjitoare

broboane de sudoare curgeau alene
pe frunţi ciupite de vărsat
colcăind în trupuri reci,
şobolanii
îşi arau pământurile

nu înţelegi, că e prea târziu pentru noi
că bezna îmi sapă măruntaiele
iar moartea a cosit demult florile
din grădinile raiului?

Cand mi se face dor de tine

2010-03-15T03:28:00.001-07:00

Cand mi se face dor de tine
Zbor in iatacuri de ingeri
Si ma nasc din vanturi taioase
Doar ca sa te pot privi cum dormi
La marginea pernei, cu ochii intredeschisi
si ma uimeste linistea noptii
cand mana ta ma cuprinde in somn
chiar si la mii de mile distanta
tu esti acolo, indicibil
asteptandu-ma sa-ti fiu aleasa
in palatele de clestar al sufletului

cand mi se face dor de tine
ma lupt cu morile de vant
doar ca sa te pot privi cum dormi...

Eram o pasare

2010-03-09T02:06:00.000-08:00

Eram o pasare
Si-mi purtam aripile peste lume
Cu-o floare de heliotrop in cioc
Departe de urmele cuvintelor

Eram o pasare
Si semanam campurile lunii
Cu seminte de tacere
Si flori de heliotrop

Eram acolo,
Vlastar al necuvintelor
Mesager al nimicului
Pasager laturalnic pe-o ramura de vers.

Coliziuni noctambule

2010-03-03T02:35:00.000-08:00

îmi canalizez energia
spre coliziunile cu mine însămi
îndeosebi la orele târzii
când până şi cerberii dorm
cu boturile pe labe

mă las să plutesc
prin mlaştinile de gudron ale viselor
aşteptând să crească nuferi albi
din infern

mă intrigă orizontul
cu ghicitorile-i maladive
numere, semne, linii întrerupte
chiar şi în stratul de ozon

văd îngeri ce cosesc în ploaie
abandonaţi în coşmarul etern al nemuririi
şi mă destram printre aripile lor jilave
rupându-mă de tot ce m-apropie de lumină

trec ca o umbră purpurie
printre lacrimile cerului
iar luna trasează semicercuri imposibile
în cimitirele proaspăt cosite.

Furtuni de nisip

2010-02-19T11:59:00.000-08:00

furtună de cuvinte
risipă de cer
undeva, Dumnezeu își ascute sabia
sub o aripă
lăsându-ne timp pentru încă o reflecție
în oglinda semi-obscură

metafore stricate
asezonează epidemia de tăcere
ca niște păsări ce și-au pierdut direcția
și orientarea
și zboară în derivă
spre nicăieri

legături de sânge
bolnave de anemie
anomalii ridicole
aruncă salve de ură transparentă
ce duc la consolări somnambule
la limita absurdului

împart clipele la doi
în aceeași clepsidră
încercând să manipulez timpul
dar dezlănțui doar furtuni de nisip
către miazănoapte

La mulți ani, dragul meu!

2010-02-14T04:47:00.000-08:00

La mulți ani, dragul meu, și pentru azi, și pentru mâine, și pentru fiecare zi din acești 10 ani de când renaștem din dragoste în fiecare dimineață, de când iubirea ne poartă pe aripile sale sublime, de când povestea ni se scrie singură în jurnalul nostru de îndrăgostiți. Te iubesc enorm și îți mulțumesc pentru că exiști!

Jurnal de îndrăgostiți

2010-02-14T04:20:00.001-08:00

Mai sterg înca o lacrimă din regiștrii trecutului
și las iubirea să-mi străjuiască amurgurile
Precum un înger păzitor la poarta viselor
Ce ne creionează povestea în jurnalul cerului

Mă resetez din umbre, pentru încă un sărut
Dăruind timpului rostul unui zâmbet.

Mă abandonez brațelor tale, pentru infinit
Și recad în coma gândurilor albastre
Dialogand cu fiecare desprindere de mine
în timpanele surde ale anotimpurilor

Mă ții în palmă iar eu îți desenez
Linii ale dragostei pe suprafețe vaste
Până când respirăm la unison
Până când ne bate o singură inimă

Nu știu de ești bărbat sau înger

2010-02-06T13:28:00.000-08:00

Nu știu de ești bărbat sau înger
Dar știu că cerul ți se-așază pe pleoape
Când lumina-ți desenează în palmă curcubeie
Iar cuvintele prind viață
Doar când îmi vorbești de iubire

Nu știu de ce corăbiile naufragiază
În portul unui suflet pustiu
Lăsându-și pânzele sfâșiate
În bătaia vântului
Dar știu că mă nasc din nou
Sub aripile tale

Nu știu dacă luna răsare
Doar la porțile viselor
Înflorind ca o regină a nopții
La ferestrele poeților
Dar știu că îngerii poartă numele tău
Pe buze…

și știu că tu-mi alungi demonii, departe

Death on-board

2010-02-03T03:08:00.000-08:00

Se sparg pahare de ziduri
În cioburi maladive
Secvențe obsesive
Declin necenzurat

Petale tăioase se simplifică
Într-o floare-cuțit
Ce se desface la timpul prezent
Preponderent

Furie radicală-un accesoriu must-have
Reflectă enigme invazive
Antagonisme evazive
Asimilate de-a lungul nopților albe

Death on-board-un detaliu exclusivist
Dovada incontestabilă a existenței
Ca un film bizar
Derulat pe ecranul Marelui Regizor

Stop!

2010-02-01T01:32:00.000-08:00

realități fără resentimente
prea curbate sau prea înguste
drame ale ultimelor clipe
drame turbulente
cu tentacule prea lungi
evadări subliminale
marcate de somnuri ireversibile
oameni prea obosiți
să mai caute lumina
de la capătul tunelului

realități bruște
scăpate de sub control
rostogolindu-se la vale
stop!

-nu-mi doresc decât o primăvară interbelică
ruptă din realitate

drame interioare cu ploi acide
poeme, alcool, amfetamine
toate sunt încercări disperate de evadare
pauze longitudinale
călătorii la limita morții

răspunsurile se nasc din întrebări,
moartea se naște din viață

stop!

Singurătate

2010-01-27T04:27:00.000-08:00

Clavirele suspină în mâini tremurătoare
Calvarul sculptat în pietre de suflet

Un zâmbet amar sfidează hohotul din umbră
Înflorind în stoluri de plumb

Dumnezeu își contemplă singurătatea
În icoanele vechilor reverii

A înnoptat cuvântul la margine de vers
Cerând azil poeților catatonici

Încă un lanț la picioarele viselor
Desăvârșește opera nimicului

Flori de gheață

2010-01-24T12:51:00.000-08:00

orașul monoton
trosneste din incheieturi
la ore târzii

gerul amar
sfâșie haina unui pribeag
alterându-i ultimele gânduri

evisceral
vântul aruncă săgeți
speculând tremurul firii

oameni zgribuliți
cu privirea-n barbă
își scutură inima de alb

dau un reset
gândurilor iernoase
decorându-mi sufletul
cu flori de gheață

Sloiuri

2010-01-22T01:59:00.000-08:00

am acoperit lumea
cu sloiuri de dragoste
clădind amintirile
în aisberguri

încerc să ma salvez
de dezghețul timpului
împărțind bucăți de suflet
corbilor

aprind candele
în inimi solidificate
domesticind cuțite
cu două tăișuri

orizontul contondent
sculptează jocuri de culise
în ochii sticloși
ai pământului

Tandrețe

2010-01-05T13:37:00.000-08:00

aștept să te prelingi
precum o mătase neagră
în noaptea gândurilor colțuroase
indescifrabil,
maleabil,
ca lutul în mâinile zeilor
să-mprăștii culori de verde-venin
în apropierea cuvintelor de sticlă

aștept să te culeg
dintre picăturile timpului
să te așez pe iarba încolăcită
de gâtul fragil al clipelor

îți zgârii reflecția
cu tăișul inocenței
în oglinda desăvârșită a cerului
plătind tribut pentru îmbrățișările prea lungi
pe terenul accidentat al iluziilor
când iubirea își compune poemul

Și ninge...

2009-12-19T08:34:00.000-08:00

și ninge-n câmp deschis de luptă
cu nori de plumb în ceas de seară
ca și când cerul și pământul
tăcut, se pregătesc de nuntă

și ninge-alai de flori șiraguri
pe lespezi grele alb veșmânt
și ninge numai pentru mine
cu negurile legământ

și ninge aripi de cenușă
pe umeri mi se-așează o lume
deschid a sufletului ușă
cu ochii sloiuri fără nume

mă-mbrac ușor în văluri albe
când se prelinge noaptea mută
căci cerul și pământul astăzi
tăcut, se pregătesc de nuntă

La răscruce de gânduri

2009-12-10T12:55:00.001-08:00

e târziu...
vântul adoarme pe piedestalul frunzelor
într-un catastif al cuvintelor plagiate
și al vorbelor nerostite

doar o lacrimă
rămâne fidelă, la colțul buzelor
rătăcind în traiectorii încremenite
în urcușul Golgotei

e pustiu...
sahare vernisează poemele nescrise
dezlănțuind vârtejuri oarbe de carnaval
cu măști decapitate

ploi necenzurate
planează în vertijuri balistice
hipnotizând necunoscutul
cu minimă marjă de eroare

te chem...
la răscruce de gânduri
prin lagunele viselor osificate
să ne iubim în nuanțe de corali

Paradox

2009-11-23T14:34:00.000-08:00

e spațiul gol
iar tăcerea mușcă din tăcere
caii roșii nechează vântul
în culori despicate de cer

m-apropii de noi
cu mâinile-ntinse spre noapte
și nu-mi văd umbra
prin sticla fumurie a ochilor tăi

am aprins focul
din așchii de iubire
cu pumnul clepsidră
să nu-mi curgă printre degete timpul

mă cauți în oglinda viselor
și-mi aduci ofrande de fluturi
ca să nu obosesc să sper
în paradoxul trezirii.

Verde pur

2009-11-16T00:48:00.000-08:00

stropi de turcoaz îmi alunecă printre degete
într-un ocean ostil de forme diforme
anihilând dovezile timpurii de verde pur
în arestul voluntar al cuvintelor

drumurile se bifurcă înspre alte refugii
și mă scurg prin clepsidre mult prea înguste
afundându-mă în nisipurile mișcătoare
ale marilor neînțelesuri

rămân cu imaginea ta în tablouri succesive
ca un laitmotiv cu pandantiv la suflet
îmi amintesc cum făceam partajul săruturilor
la scară largă.

te visez împărțind cerșetorilor fluturi
pe drumeagul plin de monede
am ochii închiși, dar văd coada curcubeului
din Valea regilor.

În leagănul nopții

2009-11-02T12:45:00.000-08:00

te-am luat ostatic, după gratii de cuvinte
și te-am îmbrăcat în hainele de zeghe ale iubirii
ca fiecare zi să-ți fie pedeapsă capitală
pe scaunul electric al sărutărilor fierbinți

iartă-mă, dacă uneori te schimb cu tăcerea
și-mi iau pastila de gânduri cu un pahar de poezie
iar vântul îmi scrie povestea pe cartilagii de frunze
ce rămân să-și încheie testamentul la ferestre de suflet

iartă-mă, dacă ochii mei caută luna, ca pe o soră pierdută
și desenez orizonturi pe tâmplele timpului,
dar rămân un copil ce se dă în leagănul nopții,
în custodia licuricilor hoinari.

Secretele toamnei

2009-10-29T04:53:00.000-07:00

îmi foșnesc mâinile prin catifele de gânduri
încălzind la piept ultimele frunze
pe cheiurile silențioase de amurg cenușiu
mă-mbăt cu lacrimile proaspăt cosite.

au dat în pârg culegătorii de dragoste
prinzându-se în hora propriilor inimi
cristalizând chemarea în vânturi șuierătoare
din crupa îmbietoare a florii de zefir

carnavalul își ascunde măștile protocolare
în scorburile adânci din trunchiul viselor
călăuzindu-i în așternuturi de purpură
doar pe cei îndrăgostiți de ploaie

mă furișez printre cortinele trase ale cerului
și o văd trecând, în haine de curtezană
croindu-și panglici din iriși sălbatici
ducând cu ea șoaptele celor ce cuvântă.

-această poezie v-o dedic vouă, celor ce citiți poeme cu parfum de noapte

Mea culpa, pentru A. A.

2009-10-27T14:33:00.000-07:00

”the healing is in your soul”

de vină sunt eu, căci ți-am iubit petalele
crezând că ești un fluture rătăcit
am deschis palma la zborul tău întrerupt
și-am constatat că de fapt îți crescuseră spini pe aripi

de vină sunt eu, c-am lăsat iubirea să curgă
precum o ploaie de vară,
mistică și efervescentă
în deșerturi mult prea neprimitoare

de vină sunt eu, c-am lăsat deschise porțile inimii
pentru străinul din tine
fără să știu să mai găsesc cheia
în noaptea de plumb a sufletului tău

de vină sunt urmele pașilor mei
pe nisipuri fierbinți, dogoritoare
oțelindu-mi visele cu somnul unui cataleptic,
străjuitor al nimicului.

de vină sunt eu, căci m-am dezvelit privirilor tale
până în străfundul așteptărilor
și-am rămas ca un copac fără frunze în mijlocul iernii
păzind torța unei iubiri proscrise.

Miraj autumnal

2009-10-26T15:26:00.000-07:00

inima toamnei se scutură de frunze
desăvârșind opera triumfală a vântului sălbatic
într-un tablou poetic perfect
ce-și ia lumina dinspre răsăritul cuvintelor
și roagă tăcerea să cânte simfonia sufletului
de parcă timpul ar continua să curgă
în sens invers.

aștept să se ghemuie luna sub aripa norilor
ca să-mi opresc inima la marginea unei file albe
învățând-o cum să bată la unison cu tăcerea
făcând să cadă cortina gândurilor
între două foșnete.

arunc văluri în cascade furibunde
peste miracolul ploilor de sticlă
încălzind în palma strânsă cioburi tăioase
ce-și caută perechea în puzzle-ul amintirii
reflectând culorile unui fost curcubeu
de lacrimi.

Vorbește-mi de iubire..

2009-10-23T04:22:00.000-07:00

vorbește-mi de iubire, cu glas înalt, șoptit,
când sfeșnicele nopții veghează-n infinit
în așteptarea zilei, ascunde-mă sub lună
să gust dulceața mierii cu stropi de mătrăgună

vorbește-mi de iubire cu glas duios și rar
coboară-mă din stele pe-al gândului altar
din nesfârșirea clipei, desprinde-mi o petală
să-ți scriu parfum de versuri cu-a nopții călimară

cu vrejul de cuvinte înșirui o poveste
iar stelele deschid al visului ferestre
captivi în agonia sublimului fior
când luna stă de pază, vorbește-mi de amor.

Perfuzia cu poezie (...don't panic)

2009-10-21T03:14:00.000-07:00

amurgul se zbate sub meteoriți de plastic
reflectând pandemia diversificată
în crematorii lăuntrice

...don't panic
pedeapsa capitală e inclusă în preț
nu te costă decât putreziciunea eternă a viselor
printre sentimente vândute în bazaruri bizare

...don't panic
vei învăța să clonezi zeii
în sute de copii personalizate
măști, stereotipuri, expresii faciale
în machete colorate de carton

...don't panic
ești propria ta portavoce
în care îți urli capitularea
fără să știi că te vânai singur
către destinația zero

...don't panic
ești doar tu, în cămașa de forță a vieții
sub anestezia timpului
așteptând cuminte, perfuzia cu poezie.

Parfum de noapte

2009-10-16T12:27:00.000-07:00

prietenă dragă,
cu parfum de cruci,
cu stele-n desagă,
nu vreau să te duci.

mai stai printre semne
de dansuri de iele,
de trosnet de lemne
şi schimb de inele

mai stai printre ramuri
uitată de vreme
cu solzii şiraguri
şi pulberi de stele

mai stai cu parfumul
cel plin de tăcere
când străjuie fumul
pe-a firii mistere

mai stai cu pleiade
de fluturi sălbatici
încinsă cu lanţuri
de irişi tomnatici

arată-te plânsă
cu văluri de doliu
cu chingile strânsă
de-a lumii linţoliu

rămâi despletită,
de friguri bolnavă
cu miere-nvelită
şi stropi de otravă

alinturi extreme
şopteşte-mi în minte,
dictează-mi poeme,
dar fără cuvinte.

Abandon

2009-10-15T13:28:00.000-07:00

devenim cleptomani de vise
strângând în pumn clipele sfărâmate
cu degete orfane de simţuri
aşteptăm ca toamna să ni se strecoare în suflete
ca o mireasă a paradisului
răsfirându-şi rochia peste lume
hoinărind în pribegia frunzelor
străpunse de spada vântului

deshumăm şi ultimele rafale de gânduri
devenind soldaţi de hârtie în războiul speranţelor
luându-ne la trântă cu noi înşine
în lupta abstractă a propriilor idei
mai rămâne doar abandonul.

Claustro-poemul

2009-10-10T12:42:00.000-07:00

metafore albe degajă somnul foiletonic
curgând în regiştrii timpului voalat
revizii de gânduri scindează ploile
parafrazând urme de crispare semantică

vise decolorate planează deasupra lanţurilor de fluturi
semănând cu nişte stoluri muribunde
ce-şi caută portul fostelor inimi
însă dau peste resturi de epave

rânduri obosite se rescriu în culori firave
înghesuind poeme în versuri claustrofobe
inspirând profund fiecare literă
în sensul invers al acelor de ceasornic.

Suflet arămiu

2009-10-07T14:32:00.000-07:00

îmi surâde toamna în oraşul platonic
împletind frunze în peisajul gândurilor
şi lăcrimând ploile în pârg de amintire

am sufletul arămiu, de atâtea vânturi
rostogolite de-a valma în bucle de răstimp
alergând pe verticală, în avalanşe poetice

mă asaltează tăcerea, cu epitafuri sincronizate
devorând maiestuos aplatizarea şoaptelor
scrijelind bezna, cu gheare lăuntrice

tremur, în desfătarea post-belică
şi mă-nfăşor în colivia propriului suflet
gustând mierea trandafirilor nopţii.

Refrenuri

2009-10-02T11:57:00.000-07:00

carbonizat în înlănţuiri sterpe
valsul îngerilor descătuşează neantul
cu mişcări rătăcite şi aripile zornăind,
călcând apăsat pe propriile umbre

note nefaste zburdă deasupra miriadelor de triluri
viorile smulg sfâşierea fatidică a roşului pur
albia simţurilor seacă, înflorindu-i spinii,
în lupta dintre braţele aceluiaşi trup
se revarsă acalmia apostolică a versurilor
străjuind dansul pastelat cu mori de vânt sălbatice
şi cu degete ce nasc refrenuri armageddonice
abolind sclavia tăcerii.

Sub asediu

2009-09-30T13:07:00.000-07:00

delimitez spaţiul cu degete sterile
visând la ce-mi va aduce noaptea
deghizând florile lunii cu reticenţa unui zâmbet

poeţii dorm în braţele muzelor despletite
până când vioara răsăritului le străpunge mirajul
atenuând orice vibraţie insipidă

te respir, ca pe o adiere magică
când te depui pe buzele mele, sub formă de pulbere stelară
şi înveţi să trăieşti sub asediul iubirii

te ascund, printre frunzele căzute
pentru ca ploaia să nu-ţi atingă polenul
rămâi al meu!

Pergamentele toamnei

2009-09-23T13:24:00.000-07:00

reconfigurez fiecare gând şi fiecare risipă de lacrimi
cu palmele pe genunchi
încercând să încălzesc aisberguri
chiar dacă gheaţa lasă urme adânci
iar cioburile reflectă hipotermia sufletului
mă redirecţionez către mine însămi
înlănţuind recifuri de iubire în pentagrame de catifea
atârn pietre de moară la gâtul timpului
ce pictează hieroglifa morţii cu propriul sânge
făurind calcule aritmetice inegale
care dau întotdeauna cu virgulă
mă catapultez dintre baloane de săpun
agăţându-mă de primul semn de întrebare
ce mă recunoaşte după fluturii sălbatici
prinşi în trena tainelor ireversibile
da, ştiu că dincolo de cuvinte îşi sapă gropi amintirile
iar praful se-aşterne mai uşor pe cărţile nescrise
dar las loc iubirii să-mi deseneze săgeţi în suflet
şi rescriu pergamentele toamnei cu aripă de vânt.

In situ

2009-09-14T11:25:00.000-07:00

te-am cules din spumă de mare
şi te-am aşezat în primele gânduri
sculptându-te, precum Pygmalion
stropindu-ţi fildeşul cu lacrimi fertile
pentru ca iubirea să crească din trupul tău
şi tu să prinzi viaţă.

ţi-am înmuiat inima cu săruturi
şi-am plantat orizonturi în umbre
pavându-ţi drumul cu stele furate
făurind iluzii la scară planetară.

te-am inundat cu ploi de iubire
redefinindu-mă, în timp ce şiroiam în braţele tale
şi-mpărţeam clipele la doi, decimând timpul
şi oprind în loc ceasurile lumii.

am scuturat flori, la căpătâiul cuvintelor
dictând sufletului tăcerea, în fraze lungi, alambicate,
şi am rămas contemplându-te,
ca pe un tezaur nepreţuit, in situ

Ascunşi, în frunzişul iubirii

2009-09-10T11:37:00.000-07:00

ne mai despart doar zidurile gândurilor noastre
ca să ne-ntoarcem în frunzişul iubirii
fără să privim peste umăr,
ca două vrăbii ce se-agaţă de frânghii tremurătoare
asamblând aripă cu aripă
trupul feroce al aşteptării.
îmi aşez sufletul în etuiul cald al palmelor tale
şi mă pierd în şoapte indescifrabile,
memorând fiecare te iubesc
ca să-ţi izvorăsc printre degete,
precum un fluviu fermecat,
mă încumet să-ţi înec privirea
cu nopţi însetate de ploaia cuvintelor
şi dimineţi cu aromă de vise.
respirăm acelaşi zefir sălbatic,
parfumat cu florile lunii
explorând hăţişurile propriilor inimi
renaştem, din lacrimi de curcubeie
doar pentru a muri, iubindu-ne.

Orfani de suflete

2009-09-08T03:06:00.000-07:00

îmi închipui viaţa ca pe un bilanţ tragic
al evadărilor din noi înşine
jucând şah la porţile infinitului
cu propriile inimi
mereu prea prinşi în ascensiunea prezentului
plutim în gravitaţia surdă a nonsensului

inele de gânduri se-aşează
pe degetul încovoiat al timpului
placate cu resturi de iubire
şi sedimente ale unor ploi trecute
ce şi-au găsit refugiul în noi,
cei orfani de suflete.

Resturi de fluturi

2009-09-06T13:09:00.000-07:00

şi ce dacă eşti doar un soldat al iluziilor
prea departe de ascuţişul sabiei
dând ocol câmpului de bătălie?

şi ce dacă visele sapă tranşee
dezlănţuind universuri intangibile
dar pline de înţelesuri abia respirabile?

şi ce dacă viaţa e o cursă contracronometru
mult prea insaţiabilă pentru a înghite doar lacrimi
şi mult prea contagioasă pentru a sta în carantină?

şi ce dacă rămâi infestat cu singurătate
şi te destăinui unei coli de hârtie
încercuindu-ţi fiecare lacrimă?

şi ce dacă eşti compromis de propriul zâmbet
înghesuit în colţul gurii,
semănând mai mult cu o rană deschisă?

nu-ţi rămâne decât să te cauţi pe tine
eşti acolo, printre resturi de fluturi.

De pază

2009-09-06T04:07:00.000-07:00

îmi adorm degetele pe lacăte de crinolină
ca un sărut răsfirat pe urmele paşilor tăi
netezind lacrima cu mănuşa uitării
dezbrac formele prezentului de sensuri
precum imaginea ta se deşartă sub ancora lunii

braţele îmi cad în valuri la marginea întrebărilor
clipind des, mă caut în privirea-ţi tremurândă
dezarmându-mă, cu licăru-i abisal
mă uit în jos, să nu m-ajungă delirul
din cupa prea plină a nopţii.

încet, îţi subliniez conturul gândurilor
arzându-ţi torţe flămânde de dragoste
le pun de pază la graniţele timpului
şi-adorm, fredonând un cântec de leagăn
printre străinii ce bat la porţi întredeschise
e doar vâlvătaia perfectă a inimii tale.

De vorbă cu timpul

2009-09-06T04:05:00.000-07:00

de pază la porţile gândului
tai bucăţi de timp în 4 colţuri,
fără ca timpul să ştie
foarfeca îi retează sfârşitul
şi fiecare om va avea timp
pentru încă o îmbrăţişare

dacă timpul nu şi-ar lua notiţe
iar anii şi-ar pierde şirul
săpând tranşee adânci în bătălia anilor
i-aş împrumuta propriul creion
cu care să-şi scrie poemul anotimpurilor
şi un ac cu aţă, cu care să coase
plăgile amintirilor.

întotdeauna, mi-am imaginat timpul
ca pe un bătrân cu părul vâlvoi
plictisit de atâtea zile lungi
în care se scurge mai încet sau mai repede,
depinde de starea sa de spirit.

vorbindu-i, am înţeles că nici lui nu-i este uşor
să facă mereu acelaşi lucru
iar oamenii să-i ofteze mereu în ceafă
că nu mai au timp…

Mai stai…

2009-09-06T04:04:00.000-07:00

mă pierd în propriile gânduri
ţesute ca o complicată pânză astrală
eliberând sunetul gutural al unui ciob de amintire
ce-mi zgârie sufletul, deschizând răni necunoscute

citesc printre rândurile timpului
şi fiecare secundă îşi dezvăluie secretele
păşesc pe unde mă poartă următoarea reflecţie
şi beau viaţa ca pe o ciocolată fierbinte, într-o zi de iarnă
cu grijă, să nu risipesc vreo picătură

uşor, tristeţea mi se transformă în poeme lungi
ce se-ntind ca nişte pleiade, pe bolţile inimii
acaparându-mi nopţile albe, cu ascuţitul creioanelor
ca nişte stoluri crescute din picături de ploaie

bifez cu dezinvoltură fiecare rând de tăcere
şi cuprinzând clipa cu amândouă mâinile,
îi strig: mai stai, mai stai, eşti atât de frumoasă!

Haine de doliu

2009-09-06T04:01:00.000-07:00

ghemele se deşiră în labirinturi lăuntrice
cu torţe în mâini, îmi plâng revenirea în carnagiul cuvintelor
rătăcesc în semineant, învelindu-mă în fraze pâlpâinde
ca un giulgiu de ghimpi luminoşi
ce-mi indică bancurile de peşti cosmici

campez la marginea universului
unde nici măcar gândurile nu zboară
iar liniştea se topeşte, ca un fulg tremurător
în sarcofagul primitor al infinitului

confuz, un sunet străbate tainele
mişcând pilaştrii nevăzuţi ai beznei.
ochii mei caută lunile roşii
orbind în faţa extazului mistic,
ce exfoliază simţurile absente.

urmez indiciile anotimpurilor astrale
şi sap găuri negre în adâncul sufletului
îmbrăcând lumile în haine de doliu.

Tablou suprarealist

2009-09-06T04:00:00.000-07:00

rătăcesc prin reţelele trecutului,
vopsindu-mi memoria în alb,
ca o capcană pentru viitoare regrete

cu sârg, îmi strâng amintirile buchet
filigranând fericirea într-un acvariu ermetic
dar plin de nuanţe persiflante

ca o himeră, timpul piere din cadru,
ofilind fără preget, până şi creştetul munţilor

artificiile se sting, după un ultim spectacol,
lăsând un crater imens, precum o plagă
desfăcându-se, trufaşă, în bătaia vântului

când primesc de la viaţă doar răspunsuri evazive,
levitez spre graniţele altor idei,
afişând cu nonşalanţă decoraţia nimicului

îmi conserv dreptul de a fi în refugii egoiste,
capitulez în războiul cu propriul cuget
crescând precum o floare de cactus într-un tablou suprarealist

dominat de subînţelesuri.

Holograme

2009-09-06T03:44:00.000-07:00

am navigat pe Nilul şerpuitor al dorinţelor tale
cu picături de iubire răscolindu-ţi valurile păgâne
m-am predat vuietului primejdios al abisului
naufragiind pe malurile-ţi dezvelite de gânduri.

am scuturat stelele în nebuloasa inimii tale
invadând spaţiile inerte dintre ecouri,
am poposit la zidul plângerii, în nopţile de metal
îngrădind infernul cu braţele goale,
mai găsesc doar cenuşa unor iluzii expandate.

ţi-am înghesuit amintirea în clepsidra abandonării,
retrăindu-ne drama la proporţii cosmice
ca pe un film universal, derulat cu încetinitorul.

întrebările şi-au găsit răspunsuri de lut şi miere amară
ca şi trupul ars al unei ţigări, timpul a muşcat visele
degetele mi se răsfiră desfrunzite, pe o umbră a chipului tău
dedublându-mă, îmi sfârşesc începutul printre cuvinte de ceară
la fel ca o hologramă, dansând în ritmul fatalităţii.

Amnezie

2009-09-06T03:41:00.000-07:00

îmi caut jumătatea de mine
tresărind la fiecare semnal mai alert
prelins în cascade postbelice
pe maidanele îngăduinţei

propovăduiesc ecouri răsfrânte
în prolifice năzuinţe costelive
cheaguri de tăcere suprimă renaşterea
plonjând în dezvelirea tainicelor cavalcade

retrăiesc încăierarea cuvintelor
cu podoabe de lacrimi neplânse
pe umerii încovoiaţi ai neputinţei

ostroave purpurii îmi mistuie singurătatea
respirând trepidant în învelişul de plumb
ploi electrice îneacă deznodământul
pe meleagul frământărilor diurne

îmi închid inima etanş, cu lacăte revelatoare,
muze sporadice evocă repere ceţoase
în acalmia vertijului deliberat.

mă uit, nimic nu-mi aminteşte de mine
nici macar nu vreau sa stiu cine sunt

Cufărul verilor pierdute

2009-09-06T03:39:00.000-07:00

buzele tale aveau gust de cireșe amare
iar curbele umbrelor noastre îmi șopteau să rămân
la capătul așteptărilor se afla doar clipa
priveghindu-ne dorințele cu ochi de gorgonă
ce-și neagă propria împietrire

dar zâmbetul tău îmi sfâșia cuvintele, bucată cu bucată
steril, ca o furtună de nisip în ochii iubirii
carismatic, ca un fulg presărat pe pleoapa visului

am fost martor tăcut al lacrimilor sfărâmate
din esența marilor idealuri
borderoul unei iluzii cathartice,
uitată, undeva, pe crestele timpului.

ți-am arhivat reflecția,
printre relicvele destinate contemplării
un bibelou antic, din cufărul verilor pierdute.

Trupul copacului

2009-09-06T03:38:00.001-07:00

Timpul se scurge în închisorile abstracte
prigonind anii ce vor veni.

cu ghearele netezind blamarea unor amintiri,
volbura viselor promite nopți albe
de dragoste și rugăciuni.
spațiile goale dintre gândurile noastre
îneacă surâsul bionic al regăsirii

rămân conectată la sufletul tău,
cu fire pastelate de adorare,
ca o mireasă rătăcită în albul rochiei
în pulberea de gânduri reanimate

salve de frunze îmi acoperă chipul
capitulând în trupul copacului crescut din mine.

Fără cuvinte

2009-09-06T03:36:00.000-07:00

de ce să plâng, când la picioare-mi zace infinitul
de ce să caut sensuri pe buze ca granitul
de ce să cânt psalmodic, când versul mi-e fanatic
să sorb nectarul nopții, încins și hieratic
de ce să nasc mirajuri pe baldachin de stele,
să însoțesc avânturi ce nu sunt ale mele
să merg la braț cu sfinții când demonii m-așteaptă,
să mi se-oprească pașii la fiecare treaptă,
de ce să caut fluturi când corbii mă veghează,
de ce să zbor când moartea în urma mea nechează,
de ce s-arunc cu pietre când nu mai am nici ținte,
să-nvăț să scriu poemul cel fără de cuvinte.

Parodia propriei vieți

2009-09-06T03:34:00.000-07:00

am chemat rătăcirea din tainele nopții,
când frigul din odăile zeilor mușcă prezentul
iar gândurile cad, odată cu nisipul din Carul Mare.
am chemat fluturii cu solzi de alabastru
și aripi zidite în maldăre de întrebări
când îngerii-și întorc privirea către apus.

a mai rămas doar o umbră pe metereze
cu armele îndreptate spre cer

cu bucăți zdrențuite de lună îmi înfășor necuprinsul
fugar printre incertitudini desuete
dormind pe pietrele necunoscutului.
maladiv, mai adie câte-o speranță
surpându-se sistematic pe umerii telurici.

am scris parodia propriei vieți
mascând fiecare popas cu înghețuri
rostind fiecare cădere în gol,
citind fiecare capitol de tăcere.

Catrenele cerului

2009-09-06T03:31:00.000-07:00

mă regăsesc în dedublarea unor gânduri
purtându-mi lespezile pe aceleaşi morminte
cu icoanele plânse pe altarele nimicului
deşirând firele timpului finit.
închei testamente semantice cu propria inimă
forând în străfundurile cuvântului,
batista în care îmi plâng fluturii morţi.

cineva aşteaptă în carlinga sufletului
să-mi scuture florile rămase
cu buchete de neputinţă
s-au stins şi ultimele pâlpâiri
răpuse de tremurul buzelor
şiraguri de clipe, puse gaj la porţile amintirii
străpung uneori culisele marilor aşteptări

sunt copia perfectă a zădărniciei
un travestit îmbrăcat în iluzii,
adorându-şi damnarea.
calc apăsat în urma infamă a ploii
noaptea mă resoarbe în penuria de calm
ascult replica disparată a unor ecouri,
devorând fiecare literă străvezie din catrenele cerului.

Patologie

2009-09-06T03:29:00.001-07:00

dogoarea febrei îmi sapă văi pe frunte
-e boala, ce-mi surâde din amvon
spectacolul anomaliei crunte
ce pendulează sub neon

de ce mi-e suflul greu când focul muge,
de ce giganții mă strivesc sub spini,
în sanctuarul cărnii mă străpunge
paraplegia unor heruvimi

sub escadronul minții respiră neuronii
nimicul mă dezmiardă în vaga amnezie
seism caleidoscopic dezlănțuie eonii
-bacteria flămândă numită poezie

Salvarea din flăcări

2009-09-06T03:26:00.000-07:00

timpul îmi colorează migrenele în roşu aprins
clonele unor nostalgii antropofage
planează deasupra liniei întrerupte
gesturi bolduite separă sensurile absente
în timp ce pornesc convoiul abrupt al destrămării de mine,
mă salvez din flăcări

particip la funeraliile ultimei consternări
îmi dozez transparenţa în particule de pâlpâire
în alchimia suspectă a unei clipe
dansez în ritmul curcubeului
şoptind nonsensuri la urechea lunii,
mă salvez din flăcări

paşii mă poartă pe coama neantului
în grădinile unde răsar poeme carnivore
ornamentul unui suflet efervescent

îngropându-mi ultimul strigăt,

Fragmentări

2009-09-05T12:09:00.000-07:00

am sfărâmat cuvintele
şi le-am aşternut în foşnetul primei treziri
cu scârţâit de aripi, îmi veghez orbirea
şi orbesc veghindu-mă

rănile nu mai dor, s-au înţeles să tacă
fragmentându-se în însemne tribale,
sătule de sentimente la mâna a doua.

aştept să-mi aţipească sângele,
ca să pot scrie cu mâinile reci, poeme palide
şi să-mi înfăşor cu ele sufletul,
ca într-o cămaşă de forţă telurică.

să nu mai simt goluri în piept,
mi-am adoptat propria inimă,
din orfelinatul gândurilor ierboase,
plantate sub rafale de vise.

inspir aceeaşi penitenţă
din albul comprimat al orizontului,
clipe barbare se scurg prin gaura cheii,
izbindu-se de pereţi

îmi strâng inima mai tare la piept,
bolnavă de friguri.

Reflecția altor oglinzi

2009-09-05T12:07:00.000-07:00

oare,
toți îngerii au ochi albaștri
și genele împovărate de ploi?
oare șerpii poartă pene pe solzi,
încolăcindu-se în jurul cuibului de rândunică?
oare crinii răsar doar la umbra crucilor,
iar parfumul lor împrăștie triumful
celei mai mari dintre minunile lumii?
oare pe scenele Cerului, măștile se vor mai potrivi
pe chipurile noastre?
și care e pedeapsa pentru plagiat al rugăciunilor?

ne vom cuprinde oare în ceea ce suntem,
sau vom contempla la infinit reflecția altor oglinzi?

și vom rămâne cu sufletul ghilotinat de întrebări.

La prova

2009-09-05T12:03:00.000-07:00

din când în când, piratez mările moarte
căutându-mi comorile prin osuare
-craniul e simbolul infinitului în ruină

din când în când, am mâinile reci
din sloiul cuvintelor nerostite
iar supremația timpului sapă tranșee
pe cutele anilor

și zorile mă prind iar, cu cărțile deschise

din când în când, îmi oblojesc rănile,
în subterfugiul măștilor cu cap de mort
-am mai rămas doar eu la prova
cu brațele crescute ramuri.

Ceasuri de carton

2009-09-05T12:01:00.000-07:00

în inimă port noaptea, ca pe un diamant neşlefuit
templu lăturalnic, înrămat în ecouri
carnavalul diurn îşi scutură măştile stacojii,
lăsând cerneala să-mi curgă printre degete
ca un izvor al făgăduinţei regăsite.

ceasuri de carton măsoară contratimpul
când încet, mă strecor între pământ şi cer,
cu graba nefirească a unui pribeag
transform clipele în paranteze deschise

spre nicăieri…

Poemul tăcerii

2009-09-05T12:00:00.000-07:00

închid ochii, luminile s-au stins
cu o ultimă pâlpâire bolnăvicioasă
cadranele ceţii se izbesc de ferestre
cuibărindu-se-n cotloanele nopţii

copleşitor, somnul îmi tranşează ideile
resetându-mi sensul cu cântecu-i de lebădă
caut o panglică să-mi leg amintirile
sumarul unei astenii perfecte
din carul alegoric al viselor

răsfoiesc pergamentele marilor ne-nţelesuri
brodate cu dantelărie stelară
păstrez o singură pagină,
pe care am scris poemul tăcerii.

O mie și una de rapsodii

2009-09-05T11:58:00.001-07:00

cangrena nopții îmi vindecă amintirile
împletită cu panglici de roze
pășind pe treptele infinitului,
la ultima poartă de cleștar
mă scufund în nămolul râului Styx
prin rana deschisă a cuvântului.

de ce mijesc lacrimile pe obrazul curcubeului?
și de ce ploaia îmi rostește gândurile?
cu diferite măști, în diferite ipostaze,
pleacă și revine mereu, mereu,
șoptindu-mi la ureche o mie și una de rapsodii.

am parat lovitura ultimului nonsens
cu pulbere de diamante negre
sub zâmbet îmi ascund ploile
pe umăr mai port un singur înger palid,
răbdare, răbdare, îmi strigă ecoul,
de undeva din gropile neantului,
ce păcat, că ploaia mi-a putrezit și zâmbetul…

Ziduri de porţelan

2009-09-05T11:56:00.001-07:00

se derulează filmul mut al fatalităţii
figuri astmatice, poliforme, de zei sau de oameni
ne caută timpul printre secunde
zidindu-ne temple de lut.

urme de paşi pe morminte…
cineva ne caută reflecţia
cineva ne gârboveşte umerii

n-am ales să fiu om
cineva a ales pentru mine
şi totuşi, omul din mine m-a ales
camuflat între ziduri de porţelan
respirând fluturi cu aripi de ploaie

Ultimul kamikaze

2009-09-05T11:54:00.000-07:00

sub tortura clipei, îmi dispreţuiesc răbdarea
cu dalta timpului, cioplesc idealuri
rupte din nuferii statici
am desăvârşit efemerul, în marmura unui vers
şi-am zidit nopţi de purpură, printre fluturi sălbatici
asmut câinii prezentului
să-şi latre la cer răzvrătirea
rupându-mă de mine, redevin eu
ultimul kamikaze dintre sutele de eroi
îmi duc războiul de una singură
aruncând cu grenade în iluzii
ridic steagul înmărmuririi.

La umbra cuvântului

2009-09-05T11:53:00.001-07:00

resturi de timp
zboară din foiletonul cunoașterii
prea multe rafturi colbuite
în biblioteca mantrică a sinelui

mai picură sânge
din rănile zilei de ieri
trofeele zac
în lauri de funingine

se desprind petalele,
ofrandă pe altarele nopții
se scutură cuvintele
fosile a unui poem paraplegic

șchiopătează sensul prin cimitire
atent la gropile proaspăt săpate
când, cu lacrimi de plumb, îmi scriu memoriile
la umbra cuvântului

În şoaptă

2009-09-05T11:50:00.000-07:00

port amprenta inefabilă a agoniei
tatuajul incandescent
simulacrul prezentului împărţit la doi

una câte una, îmi cad petalele
mai înfloreşte doar luna în grădinile beznei
când regina-nopţii se supune visului

port semnele întoarse înspre asfinţit
mă suprapun cu moartea la fiecare reflux
n-am mai murit demult, dar ea mă cheamă
în şoaptă, în şoaptă, în şoaptă…

Zâmbet de chihlimbar

2009-09-05T11:48:00.000-07:00

Aş vrea să-mi eutanasiez gândurile
şi să rămână doar nimicul
suspendat între două asfinţituri

cu un picior în mormânt, îmi caut crucea
moarte dusă la extrem prin cimitire
port acel zâmbet mecanic de chihlimbar
din avatarul încremenirii.

m-am abandonat visului pe columne
am mai adăugat un zeu în panteonul de ceară
escaladându-mi lacrimile
mă descifrez, în cangrena unui surâs.

Pe pleoape-ţi port cenuşa

2009-09-05T11:46:00.000-07:00

Acolo, în exil, pe piedestaluri
îţi dăltuiesc formele sufletului
cu tainele smulse din fiecare atingere
statuia perfectă-până la capăt
alter ego-ul înmărmurit

Acolo, undeva, bate o inimă
Şi fiecare strop de viaţă tresare
bronzul poartă picături de sânge
iar pe lespezi, despletit stă cioplitorul

Cândva, ai umplut goluri de lumină
explozii, supernove, vulcani încinşi
pe pleoape încă îţi port cenuşa
acolo, în exil, pe piedestaluri.

Vindecă zăpada de alb

2009-09-05T11:44:00.000-07:00

rupe tăcerea
și nu căuta vreascuri de adevăr
atâta timp cât luna își ascunde chipul
iar firele se țes haotic, debusolant

blochează ușile
aruncă smog peste lumină
dezleagă limbile sfincșilor
deasupra istoriei

sfidează coloșii abisului
înfige sabia în inima zeilor
și vindecă zăpada de alb

La polul opus

2009-09-05T11:43:00.001-07:00

te astept in rostirea lunii
transfigurata-n amintirea zapezilor
deasupra polului opus

te astept
in atingerea unei clipe
scurse din supraplinul timpului

te astept
inramata-n tabloul unei iubiri
desertate de ingeri

te astept
sa-mi surazi in inima trandafiri
filigranati cu roua

te astept
sa-mi asezi fluturi pe tample
in cascade de aripi

te astept
cu fruntea plecata de dor
in noptile daltuite de plumb.

Cînd tu nu ești

2009-09-05T11:41:00.001-07:00

…și curge raza lunii printre ramuri
iar noaptea-mi pare-o rană otrăvită
din vechi poeme, filă veștejită
căci tu nu ești

și frunze cad, cu zgomot de torpilă
pe chipul meu cel palid de iubire
și-mi zac în cuget sloiuri de-amintire
cînd tu nu ești

și mă răsfiră vîntul ca pe-o strună
ce tremură un cîntec fără note
și timpul curge jalnic printre grote
iar tu nu ești

și aripa de plumb mă țintuiește
cu prăvăliri de pietre pe morminte
zăpezile se nasc printre cuvinte
dar tu nu ești

și-aștept dezghețul clipelor pe tîmple
și norii grei din suflet să tresară
de-a ființei tale sfîntă primăvară
printre povești…

Fântânile cerului

2009-09-05T11:40:00.001-07:00

Cînd pașii-ți zămislesc genuni,
reflectate în oglinzile timpului
nu-mi mai rămâne decât vidul
să-mi străbată de-a curmezișul
amintirile roase de molii

Cu jumătatea de inimă în palmă
atrofiată de atâtea căderi în gol
ard mocnit pe rugul așteptării
în crematoriile timpului cuneiform.

îmi solidific răbdarea în aisberguri
cu sufletul mut de necuvinte
înecat în oceane de cerneală
mai cerșește o lacrimă din fântânile cerului.

Sub humă

2009-09-05T11:38:00.001-07:00

Se pleacă iar bujorii sub pătura de brumă
secundele pripite deasupra-mi se adună
mă nasc între petale și mor în uscăciune
pianul sângerează acorduri de postume

simfonic raid eolic răsfrânge noaptea rece
pe plaga din fereastră, în goană luna trece
pe umăr mi se-așează un înger zgribulit,
ce numele mi-l strigă-ecoul decreptit

înghit pastila sorții cu gustu-i de argilă
când ninge peste vremuri cu-a stelelor torpilă
se pleacă iar bujorii sub pătura de brumă
cu zornăit de lanțuri-prizonierat sub humă.

Poemul fără nume

2009-09-05T11:35:00.000-07:00

Priviri de jar îmi despletesc visele
mai albe decât trena unei mirese
mai mistuitoare decât orbirea
troienindu-mi amintirile cu nămeţii iubirii

se scutură irişii grei pe morminte
în ploi docile, de taină
corola mirajului îmi zguduie sensul
ca şi matriţa perfectă a unei flori
smulsă din grădinile Edenului

am băut din miedul oprit
deasupra marii deşteptări endemice
sfidarea inimaginabilului.

colbul îţi acoperă paşii amnezici
în sălbăticia non-sensului, mă întreb
şi totuşi, cine eşti?

Hypno-poezie

2009-09-05T11:33:00.000-07:00

mai lupt inc-o zi cu gigantii pe umar
in linistea tandra, secundele numar
scandez un poem renascut din cenusa
si nu mai tresar cand durerea
imi vine ca o manusa

mai rabd inc-o noapte pe perna tacerii
cu Hypnos de mana scriu versul uitarii
siaj de placere, miraj episodic
armura ma strange iar scutul
vibreaza spasmodic

arunc cu monede pe ochii iubirii
buchete de ingeri jertfite orbirii
noroc cu groparul ce-si apara poarta
c-o aripa-ntinsa, pe frunte
isi mangaie moarta.

FOREVER AUTUMN

2009-09-05T11:30:00.000-07:00

privește, cum se izbesc frunzele de caldarâm
iar arborii își leapădă mantia păgână
vântul a șters amintirea unei veri pierdute
definitiv, într-o altă poartă temporală

ascultă, tremurul copacilor isterizați
smulși de răsuflarea eoliană
cu rădăcini suspendate în cruce
reiau un film troienit în memoria firii

visează-ți aripile cum se zbat pe tîmple
născute din cuvinte paralele cu apusul
sub capitoliul despicat al nonsensului
materializează gîndurile filtrate în ploi

aprinde o făclie în amintirea templelor solare
și uită că zaci în magma solitudinii
iar Cronos îți mângâie pleoapele jilave
răpind încă o filă din calendar.

Delirium noctis

2009-09-05T11:28:00.000-07:00

M-ascund iar de lumină, când noaptea mi-e delirul
Pe lespedea de piatră se scutură zefirul
Copacii fantomatici aruncă umbre goale
Gemând în agonia sentinţei sublunare.

Efluvii de petale mă sfâşie de gânduri
În jumătăţi de viaţă născute printre rînduri
Nimicul mă dezmiardă cu aripi androgine
Când cerul şi pământul se contopesc în rime.

Miasme ancestrale deschid a serii poartă
Pe tronul unui înger se ghemuie o artă
Seminţele iubirii nu încolţesc sub valuri
Nici în statui ecvestre ce zac pe piedestaluri

Asceţii

2009-09-05T11:26:00.000-07:00

Prin temple în ruină zădărnicind altare
Se nasc şi mor asceţii, pe scrinurile goale
Soldaţi ai frământării, în albe solitudini
Se războiesc cu sfinţii, zdrobiţi de altitudini.

Complici cu nemurirea la crima nepăsării
Un alibi poetic stă pavăză uitării
Robia unor nimburi întunecă fiorul
Pulsând în resemnare, se descompune zborul.

Mereu aceeaşi poartă deschisă spre neant
Icoana unui Zeus se stinge delirant
Pe tâmple stă zvâcnirea eonului cuvânt
Reflex al unui înger, însămânţat în vânt.

Reflecţia poetică

2009-09-05T11:23:00.000-07:00

O foame cerebrală loveşte azi poetul
Când pe hârtia goală alunecă antetul
Sondaj în semifiinţă, sondaj în amintire
Subit se taie firul, bucăţi de rătăcire.

De ce iubirea doare, de ce-mi sunt ochii grei
De ce trosnesc zăvoare în cuştile cu lei
De ce mă smulg din mine, de ce nu mă cunosc,
De ce-n singurătate îmi caut adăpost?

De ce mi-e chipul palid în nopţile cu lună
Când coruri de bacante deasupra mea răsună
Reflecţia-mi zâmbeşte, dar sufletul suspină
Orbit în resemnare, străfulgeră o rimă.

Pribegie

2009-09-05T11:19:00.000-07:00

orbind prin băi de soare
îmi prelungesc sentinţa
fără apel – când viul
descoperă fiinţa

călătorind prin veacuri
şi preistorii sumbre
calvarul ideatic
curg ceţuri printre umbre.

în pribegia-mi lentă
plâng muzele profetic
tiparul unui zâmbet
îngheaţă cibernetic

sincronic gând dă roade
prin vitregii sonore
plantat în anarhia
fatidicelor ore.

Exil

2009-09-05T11:15:00.000-07:00

şi vine iarăşi iarna hibernală
şi moare timpul printre fulgi
narcotic vis de albastreală
de ceţuri terne si de rugi

şuierător, viforul cântă
refrenul unei vechi orgii
ne-ngroapă cerul, ne-mpământă
claustrofobice fobii

colind apăsător mă cheamă
orbesc pe limpezimi de alb
iar neputinţa mi-e prihană
sub pături fine mi-e mai cald

purificată-n adâncime
ma exilez în valuri moi
arhaic tremur în surdine
pământului pribeag altoi

şi când m- apropii de zenit
zăcând în iarna ancestrală
din cernozioame şi granit
voi răsări la primavară.

Cad păsări

2009-09-05T11:12:00.000-07:00

cad păsări, pe leagăn de nori
carbonizate pene, cuib de spori
ostracizand un paradis pierdut
sub agonia clipei de-nceput

eternitatea zace greu, sub humă
insamantata-n firele de brumă
cu plete arse, despletite-n valuri
nimicnicind poeme-n idealuri.

nădind priviri de abanos balsamic
damnată-i noaptea- n cântul monogamic
război de stoluri fulgeră abisul
când hologramic, sângerează visul.