m-ai ademenit cu un alint
şi am ajuns să mă molipsesc de tine
şi să număr chibrituri
în loc de secunde
până la următoarea fotografie cu noi
şi-n lipsa ta ţeseam ca Penelopa
o imensă pânză de dragoste
a unui păianjen pustnic
ce-şi încrusta singurătatea
pe pereţii sufletului tău
şi-ţi cunoşteam fiecare bătaie în uşă
şi fiecare urmă pe zăpadă
când veneai să-mi culegi trecutul
din gropile din cearşaf
cu plasa pentru fluturi
Frumos poemul, Bianca, mă bucur să te recitesc. Te rog să îmi trimiţi şi mie adresa ta de mail, eu şi Geanina dorim să te invităm într-un proiect literar care îşi propune să adune într-un volum poezie şi proză scurtă. Seară bună.
RăspundețiȘtergereSuperb:)
RăspundețiȘtergere